pudra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pudră. Confer franceză poudrer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
pudra
Infinitiv a pudra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pudrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pudreze
Participiu pudrat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui.
  2. (v.tranz.) a acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe