puică

română

Etimologie

Din pui + sufixul -că.

Pronunție

• AFI: /ˈpuj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului puică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	puică	puici
Articulat	puica	puicile
Genitiv-Dativ	puicii	puicilor
Vocativ	puică	puicilor

1. pui de găină de sex femeiesc; găină tânără.
2. termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie (iubită).

Cuvinte derivate

• puiculeană
• puiculiță
• puicuță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capiu
• apuci
• căpui
• picau

Referințe

• DEX '98 via DEX online