pupil

română

Etimologie

Din franceză pupille < latină pupillus.

Pronunție

• AFI: /pu'pil/

Substantiv

Declinarea substantivului pupil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pupil	pupili
Articulat	pupilul	pupilii
Genitiv-Dativ	pupilului	pupililor
Vocativ	pupilule	pupililor

1. persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții).

Cuvinte derivate

• pupilă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online