pupil

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză pupille < latină pupillus.

Pronunție

  • AFI: /pu'pil/


Substantiv


Declinarea substantivului
pupil
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pupil pupili
Articulat pupilul pupilii
Dativ-Genitiv pupilului pupililor
Vocativ pupilule pupililor
  1. persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe