purtătoare

română

Etimologie

Din purtător.

Pronunție

• AFI: /pur.tə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului purtătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	purtătoare	purtătoare
Articulat	purtătoarea	purtătoarele
Genitiv-Dativ	purtătoarei	purtătoarelor
Vocativ	purtătoareo	purtătoarelor

1. persoană care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aeropurtat

Referințe

• DEX '98 via DEX online