rândaș

română

Etimologie

Din a rândui + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /rɨn'daʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului rândaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rândaș	rândași
Articulat	rândașul	rândașii
Genitiv-Dativ	rândașului	rândașilor
Vocativ	rândașule	rândașilor

1. om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într-o gospodărie; servitor, slugă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sărând

Referințe

• DEX '98 via DEX online