règle
Aspect
Vezi și : regle, réglé, reglé |
(français)
Etimologie
Din latină rēgula („lege, regulă”). Înlocuise cuvântul moștenit riule în franceză veche. Confer și franceză veche reille, care a fost împrumutat mai devreme de la aceeași sursă. Este dublet al lui rigole.
Înrudit cu catalană rella, règula, italiană regola, portugheză relha, regra, régua, română regulă și spaniolă reja, regla.
Pronunție
Substantiv
règle f., règles pl.
- riglă, linie
- Règle de bois, de cuivre, d'acier.
- (p.ext.) regulă
- Suivre la règle. — Se conformer à la règle.
- (pol., ist.) guvernare, conducere
- La règle du Roi Henry.
- (mat.) regulă
- La règle de trois ou de proportion.
Sinonime
- 2: enseignement, loi, maxime, principe
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
- c'est l'exception qui confirme la règle
- c'est la règle
- les règles sont faites pour être transgressées
- l'exception confirme la règle
Etimologie
Din régler.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru régler.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru régler.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru régler.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru régler.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru régler.