regula

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : regulă

română

Etimologie

Din latină, italiană regulare.

Pronunție

  • AFI: /re.ɡuˈla/


Verb


Conjugarea verbului
regula
Infinitiv a regula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
regulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reguleze
Participiu regulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza.
  2. (v.tranz.) (spec.) a pune la punct un mecanism, a facefuncționeze regulat; a repara.
  3. (v.tranz.) (spec.) a regla, a potrivi.
  4. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din regula.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regula.

Etimologie

Din regulă.

Pronunție

  • AFI: /ˈre.gu.la/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru regulă.

Anagrame

Referințe