răbufnitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a răbufni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rə.buf.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răbufnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răbufnitură răbufnituri
Articulat răbufnitura răbufniturile
Genitiv-Dativ răbufniturii răbufniturilor
Vocativ răbufnitură răbufniturilor
  1. (rar) zgomot surd și puternic; răbufnire.


Traduceri

Referințe