răbufnitură

română

Etimologie

Din a răbufni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /rə.buf.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului răbufnitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răbufnitură	răbufnituri
Articulat	răbufnitura	răbufniturile
Genitiv-Dativ	răbufniturii	răbufniturilor
Vocativ	răbufnitură	răbufniturilor

1. (rar) zgomot surd și puternic; răbufnire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online