vendetă
română
Etimologie
Din italiană vendetta.
Pronunție
- AFI: /ven'de.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vendetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vendetă | vendete |
| Articulat | vendeta | vendetele |
| Genitiv-Dativ | vendetei | vendetelor |
| Vocativ | vendetă | vendetelor |
- act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț; (p.ext.) ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online