vendetă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din italiană vendetta.

Pronunție

  • AFI: /ven'de.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vendetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vendetă vendete
Articulat vendeta vendetele
Genitiv-Dativ vendetei vendetelor
Vocativ vendetă vendetelor
  1. act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț; (p.ext.) ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită.


Traduceri

Referințe