răzeș
Aspect
Etimologie
Din maghiară részes.
Pronunție
- AFI: /rə'zeʃ/
Substantiv
Declinarea substantivului răzeș | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | răzeș | răzeși |
Articulat | răzeșul | răzeșii |
Genitiv-Dativ | răzeșului | răzeșilor |
Vocativ | răzeșule | răzeșilor |
- (în evul mediu, în moldova) țăran liber, organizat în obști, care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea, dar lucra independent (împreună cu familia) lotul agricol repartizat; moșnean; (p.gener.) țăran liber, posesor de pământ.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online