Sari la conținut

rabbi

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Rabbi

(English)

Etimologie

Din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɹæbaɪ/


Substantiv

rabbi, pl. rabbis

  1. (rel.) rabin
    We visited the rabbi for spiritual guidance.
  2. (argou) mentor (la poliție)

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





(suomi)

Etimologie

Inevitabil din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
rabbi
Singular Plural
Nominativ rabbi rabbit
Genitiv rabbin rabbien
Partitiv rabbia rabbeja
Ilativ rabbiin rabbeihin
Inesiv rabbissa rabbeissa
  1. (rel.) rabin

Sinonime

Vezi și

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

Pronunție


Substantiv

rabbi m., invariabil

  1. (rel.) rabin

Sinonime

Vezi și

Referințe





(Latina)

Etimologie

Din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

Pronunție

  • AFI: /ˈrab.biː/


Substantiv


Declinarea substantivului
rabbī
m. Singular Plural
Nominativ rabbī invariabil
Genitiv invariabil invariabil
Dativ invariabil invariabil
Acuzativ invariabil invariabil
Ablativ invariabil invariabil
Vocativ invariabil invariabil
  1. (în latină târzie; rel., mai ales onorific) maistru, doctor; (spec.) rabin

Sinonime

  • (rel.) (abr.) R.

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





(magyar)

Etimologie

Din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

Pronunție

  • AFI: /ˈrɒbːi/


Substantiv

rabbi, pl. rabbik

  1. (rel.) rabin

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





(Nederlands)

Etimologie

Din latină târzie rabbi, care provine din greacă koine ῥαββί (rhabbí) < ebraică רבי‏ (rabbi, „stăpânul meu”), din רב (rav, „stăpân”) +‎ ־י‏ (i, „mine, al meu”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rabbi
m. Singular Plural
Substantiv rabbi rabbi's
Diminutiv rabbietje rabbietjes
  1. (rel.) rabin

Sinonime

Vezi și

Referințe