meu

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină meus, mea.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

  1. (pron.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului)
    A mea e cartea
  2. (pron.pos.) (la m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului)
    Ai mei au plecat
  3. (pron.pos.) (înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului)
    Am și eu ale mele

Expresii

  • (în legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului


Traduceri


Adjectiv

  1. (adj.pos.) (indică posesiunea) care aparține vorbitorului.
    Cartea mea e bună.
  2. (adj.pos.) (indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.)
    Tatăl meu este doctorul spitalului
  3. (adj.pos.) (indică apartenența) care ține de cel care vorbește; care îi este propriu.
    Glasul meu.
  4. (adj.pos.) (indică subiectul, autorul unei acțiuni)
    Greșeala mea
  5. (adj.pos.) (indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni)
    Mama grija mea o are
  6. (adj.pos.) care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului.


Traduceri

Anagrame

Referințe