mentor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză, latină mentor, germană Mentor.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mentor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mentor mentori
Articulat mentorul mentorii
Genitiv-Dativ mentorului mentorilor
Vocativ mentorule mentorilor
  1. conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator.
  2. altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale.


Traduceri

Referințe