reșută
Etimologie
Din franceză rechute.
Pronunție
- AFI: /re'ʃu.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului reșută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reșută | reșute |
| Articulat | reșuta | reșutele |
| Genitiv-Dativ | reșutei | reșutelor |
| Vocativ | reșută | reșutelor |
- (med.) reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței; recidivă, recădere.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online