rebec

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rebec.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rebec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rebec rebecuri
Articulat rebecul rebecurile
Genitiv-Dativ rebecului rebecurilor
Vocativ rebecule rebecurilor
  1. vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi.


Traduceri

Anagrame

Referințe