rebeliune

română

Etimologie

Din franceză rébellion, germană Rebellion.

Pronunție

• AFI: /re.be.li'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului rebeliune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rebeliune	rebeliuni
Articulat	rebeliunea	rebeliunile
Genitiv-Dativ	rebeliunii	rebeliunilor
Vocativ	rebeliune	rebeliunilor

1. act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; (p.ext.) răzvrătire, revoltă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online