reciprocitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză réciprocité < latină reciprocitas, reciprocitatis.

Pronunție

  • AFI: /re.ʧi.pro.ʧi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
reciprocitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reciprocitate reciprocități
Articulat reciprocitatea reciprocitățile
Genitiv-Dativ reciprocității reciprocităților
Vocativ reciprocitate reciprocităților
  1. însușirea de a fi reciproc.
  2. asigurare făcută de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l asigură la rândul său.
  3. (mat.) relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte.
  4. (fiz.) proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii.


Traduceri

Referințe