reciprocitate
Etimologie
Din franceză réciprocité < latină reciprocitas, reciprocitatis.
Pronunție
- AFI: /re.ʧi.pro.ʧi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului reciprocitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reciprocitate | reciprocități |
| Articulat | reciprocitatea | reciprocitățile |
| Genitiv-Dativ | reciprocității | reciprocităților |
| Vocativ | reciprocitate | reciprocităților |
- însușirea de a fi reciproc.
- asigurare făcută de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l asigură la rândul său.
- (mat.) relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte.
- (fiz.) proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online