răspunde

română

Din latină respondere.

Conjugarea verbului răspunde
Infinitiv	a răspunde
Indicativ prezent pers. 1 sg.	răspund
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răspundă
Participiu	răspuns
Conjugare	III

(v.intranz. și tranz.) a da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva.
(v.intranz.) a face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoștințelor sale în fața unui examinator.
(v.intranz.) a reacționa prin vorbe, gesturi, atitudini la acțiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta.
I-a răspuns vreo două!
a interveni într-o discuție (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva.
a scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare.
(v.intranz.) a constitui o explicație la o întrebare.
(v.intranz.) a da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune.
a lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva.
(v.intranz.) (fig.) a satisface.
(înv.) a se potrivi, a corespunde.
(v.intranz.) a avea comunicație cu..., a străbate până la...
(despre senzații fizice sau psihice) a se face simțit, a se transmite; a răzbate, a răsuna.
(v.refl.) (înv.) a comunica cu cineva, a ține legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane.
(v.intranz.) a da socoteală, a fi responsabil, a-și lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva.
(v.tranz.) (înv.) a achita, a plăti o sumă de bani.

a da un răspuns

Din răspunde.