recte

română

Etimologie

Din latină recte.

Pronunție

• AFI: /'rek.te/

Adverb

1. (livr.) cu adevărat.

Sinonime

• adică, anume

Traduceri

anume

engleză: rightly (English), correctly (English)

latină: recte (Latina)

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină rectum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

recte m., rectes pl.

1. rect

Etimologie

Probabil din latină recte.

Adjectiv

Declinarea adjectivului recte
	Singular	Plural
Masculin	recte	rectes
Feminin	recta	rectes

1. drept, corect, just

Sinonime

• correcte, dret, dreturer, equànime, imparcial, just, justicier, neutral, rígid, tes

---

latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

rēctē

1. corect, în mod just