rectificat

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a rectifica.

Pronunție

  • AFI: /rek.ti.fi'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
rectificat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rectificat rectificate
Articulat rectificatul rectificatele
Genitiv-Dativ rectificatului rectificatelor
Vocativ rectificatule rectificatelor
  1. faptul de a rectifica; rectificare.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe