recunoaștere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Derivat regresiv din a recunoaște.

Pronunție

  • AFI: /re.ku'no̯aʃ.te.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recunoaștere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recunoaștere recunoașteri
Articulat recunoașterea recunoașterile
Dativ-Genitiv recunoașterii recunoașterilor
Vocativ ' '
  1. actul de a recunoaște, de a regăsi în memorie ceva sau pe cineva care a existat în experiența anterioară a celui ce constată recunoașterea.
  2. (mil.) o documentare făcută în teren pentru a cunoaște situația exactă din punct de vedere militar.
  3. o informare, examinare sau documentare a unei regiuni anumite, de obicei urmată de un studiu amănunțit al acesteia.
  4. (geol.) o examinare din punct de vedere geologic și/sau petrografic a unei anumite regiuni.


Traduceri