recunoaștere

română

Derivat regresiv din a recunoaște.

Declinarea substantivului recunoaștere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recunoaștere	recunoașteri
Articulat	recunoașterea	recunoașterile
Genitiv-Dativ	recunoașterii	recunoașterilor
Vocativ	'	'

actul de a recunoaște, de a regăsi în memorie ceva sau pe cineva care a existat în experiența anterioară a celui ce constată recunoașterea.
(mil.) o documentare făcută în teren pentru a cunoaște situația exactă din punct de vedere militar.
o informare, examinare sau documentare a unei regiuni anumite, de obicei urmată de un studiu amănunțit al acesteia.
(geol.) o examinare din punct de vedere geologic și/sau petrografic a unei anumite regiuni.