recuzitor
română
Etimologie
Din germană Requisiteur.
Pronunție
- AFI: /re.ku.zi'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului recuzitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recuzitor | recuzitori |
| Articulat | recuzitorul | recuzitorii |
| Genitiv-Dativ | recuzitorului | recuzitorilor |
| Vocativ | recuzitorule | recuzitorilor |
- persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online