refractar
română
Etimologie
Din franceză réfractaire < latină refractarius.
Pronunție
- AFI: /re.frak'tar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului refractar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | refractar | refractari |
| Feminin | refractară | refractare |
| Neutru | refractar | refractare |
- (despre materiale) care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracterele.
- (fig.) (despre oameni, caractere etc.) care se împotrivește la ceva, care opune rezistență față de ceva, care nu este receptiv la ceva.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online