repartitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză répartiteur.

Pronunție

  • AFI: /re.par.ti'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
repartitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repartitor repartitoare
Articulat repartitorul repartitoarele
Genitiv-Dativ repartitorului repartitoarelor
Vocativ repartitorule repartitoarelor
  1. dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice.


Traduceri

Referințe