repetitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză répétiteur, germană Repetitor.

Pronunție

  • AFI: /re.pe.ti'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
repetitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repetitor repetitori
Articulat repetitorul repetitorii
Genitiv-Dativ repetitorului repetitorilor
Vocativ repetitorule repetitorilor
  1. (ieșit din uz) pedagog, meditator.
  2. pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
repetitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repetitor repetitoare
Articulat repetitorul repetitoarele
Genitiv-Dativ repetitorului repetitoarelor
Vocativ repetitorule repetitoarelor
  1. sală de meditație într-un internat.


Traduceri

Referințe