repetitor

română

Etimologie

Din franceză répétiteur, germană Repetitor.

Pronunție

• AFI: /re.pe.ti'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului repetitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	repetitor	repetitori
Articulat	repetitorul	repetitorii
Genitiv-Dativ	repetitorului	repetitorilor
Vocativ	repetitorule	repetitorilor

1. (ieșit din uz) pedagog, meditator.
2. pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor.

Cuvinte derivate

• corepetitor
• repetitoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului repetitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	repetitor	repetitoare
Articulat	repetitorul	repetitoarele
Genitiv-Dativ	repetitorului	repetitoarelor
Vocativ	repetitorule	repetitoarelor

1. sală de meditație într-un internat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online