corepetitor

română

Etimologie

Din co- + repetitor.

Pronunție

• AFI: /ko.re.pe.ti'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului corepetitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corepetitor	corepetitori
Articulat	corepetitorul	corepetitorii
Genitiv-Dativ	corepetitorului	corepetitorilor
Vocativ	corepetitorule	corepetitorilor

1. persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor.

Cuvinte derivate

• corepetitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online