retenție
română
Variante
Etimologie
Din franceză rétention < latină retentio, retentionis.
Pronunție
- AFI: /re'ten.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului retenție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | retenție | retenții |
| Articulat | retenția | retențiile |
| Genitiv-Dativ | retenției | retențiilor |
| Vocativ | retenție | retențiilor |
- oprire, reținere.
- acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate.
- reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale.
- (chim.) proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online