reziliență
română
Etimologie
Din franceză résilience.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului reziliență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reziliență | invariabil |
| Articulat | reziliența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | rezilienței | invariabil |
| Vocativ | reziliență | invariabil |
- mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online