ricină

română

Etimologie

Din ricin + sufixul -ă.

Pronunție

• AFI: /ri'ʧi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului ricină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ricină	ricine
Articulat	ricina	ricinele
Genitiv-Dativ	ricinei	ricinelor
Vocativ	ricină	ricinelor

1. toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui.
2. (pop.) ulei de ricin.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arnici
• căniri
• cărnii
• cinări
• cranii
• înăcri

Referințe

• DEX '98 via DEX online