ricin

Ricin

Semințele ricinului

română

Etimologie

Din latină ricinus. Confer germană Rizinus.

Pronunție

• AFI: /ri'ʧin/

Substantiv

Declinarea substantivului ricin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ricin	ricini
Articulat	ricinul	ricinii
Genitiv-Dativ	ricinului	ricinilor
Vocativ	-	-

1. (bot.) (Ricinus communis) plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă.

Sinonime

• (bot.) căpușă

Cuvinte derivate

• ricină

Cuvinte compuse

• ulei de ricin, unt de ricin

Traduceri

plantă; floare

azeră: gənəgərçək (azərbaycanca) bască: akain-belar (euskara) bielorusă: клешчавіна (беларуская) (kleščavina) f. bulgară: рицин (български) (ricin) m. catalană: ricí (català) m. cehă: skočec (čeština) m., skočec obecný (čeština) m. daneză: olieplante (dansk) c., kristpalme (dansk) c. engleză: castor oil plant (English) esperanto: ricino (Esperanto) finlandeză: risiini (suomi) franceză: ricin (français) m., ricin commun (français) m. galeză: trogenllys (Cymraeg) georgiană: აბუსალათინი (ქართული) (abusalatini) germană: Wunderbaum (Deutsch) m., Rizinus (Deutsch) m. greacă: ρετσινολαδιά (Ελληνικά) (retsinoladiá) f. indoneziană: jarak (Bahasa Indonesia) irlandeză: planda ola ricne (Gaeilge)

italiană: ricino (italiano) m. letonă: rīcinaugs (latviešu) lituaniană: paprastasis ricinmedis (lietuvių) maghiară: ricinus (magyar) neerlandeză: wonderboom (Nederlands) norvegiană: oljeplante (norsk) m., kristpalme (norsk) m. occitană: ricin (occitan) m. poloneză: rącznik (polski) m., rącznik pospolity (polski) m. portugheză: mamona (português) f., rícino (português) m. rusă: клещевина (русский) (kleščevína) f. slovenă: ricín obyčajný (slovenščina) m., ricín (slovenščina) m. sorabă de sus: wšědny ricinus (hornjoserbsce) spaniolă: ricino (español) m., higuera infernal (español) f. suedeză: ricin (svenska) n., ricinplanta (svenska) c. turcă: hintyağı bitkisi (Türkçe), kene otu (Türkçe) ucraineană: рицина (українська) (ricina) f.

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină ricinus.

Pronunție

• AFI: /'raɪsɪn/

Substantiv

ricin, (nenumărabil)

1. (biochim., tox.) ricină

Vezi și

• castor bean
• castor oil plant

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină ricinus.

Pronunție

• AFI: /ʁi.sɛ̃/

Substantiv

ricin m., ricins pl.

1. (bot.) ricin

Sinonime

• (bot.) ricin commun

Cuvinte derivate

• ricine
• riciné
• ricinier
• ricinine
• ricinisme
• ricinoléique

Cuvinte compuse

• huile de ricin

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire