rigă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă ρήγας (rígas).

Pronunție

  • AFI: /ˈri.ɡə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rigă
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rigă rigi
Articulat riga rigii
Genitiv-Dativ rigăi rigilor
Vocativ rigă rigilor
  1. (înv.) rege.
  2. carte de joc cu figura regelui; popă, crai.


Traduceri

Anagrame

Referințe