rimă

Vezi și : rima

română

Etimologie

Din franceză rime. Confer italiană rima.

Pronunție

• AFI: /'ri.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului rimă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rimă	rime
Articulat	rima	rimele
Genitiv-Dativ	rimei	rimelor
Vocativ	'	'

1. repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte.
2. cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul.
3. vers.

Sinonime

• 3: vers

Cuvinte derivate

• rima
• rimare
• rimat

Traduceri

cuvânt care rimează cu alt cuvânt

arabă: قافية (العربية) (qaafiyya) f. catalană: rima (català) f. cehă: rým (čeština) m. engleză: rhyme (English) esperanto: rimo (Esperanto) estoniană: riim (eesti) finlandeză: riimi (suomi) franceză: rime (français) f. germană: Reim (Deutsch) m. greacă: ομοιοκαταληξία (Ελληνικά) (omoiokatalixeía) f., ρίμα (Ελληνικά) (ríma) f. italiană: rima (italiano) f.

japoneză: 韻 (日本語) (いん, in) maghiară: rím (magyar) neerlandeză: rijmwoord (Nederlands) n. poloneză: rym (polski) m. portugheză: rima (português) f. rusă: рифма (русский) (rífma) m. slovenă: rima (slovenščina) f. spaniolă: rima (español) f. suedeză: rim (svenska) n., rimord (svenska) n. turcă: uyak (Türkçe), kafiye (Türkçe)

Referințe

• DEX online