rovină
română
Etimologie
Din bulgară ровина (rovina).
Pronunție
- AFI: /ro'vi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rovină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rovină | rovini |
| Articulat | rovina | rovinile |
| Genitiv-Dativ | rovinii | rovinilor |
| Vocativ | rovină | rovinilor |
- groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă).
- loc mlăștinos; mlaștină, mocirlă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online