rovină

română

Etimologie

Din bulgară ровина (rovina).

Pronunție

• AFI: /ro'vi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului rovină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rovină	rovini
Articulat	rovina	rovinile
Genitiv-Dativ	rovinii	rovinilor
Vocativ	rovină	rovinilor

1. groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă).
2. loc mlăștinos; mlaștină, mocirlă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arvoni

Referințe

• DEX '98 via DEX online