rumoare

română

Etimologie

Din franceză rumeur < latină rumor, rumoris.

Pronunție

• AFI: /ru'mo̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rumoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rumoare	rumori
Articulat	rumoarea	rumorile
Genitiv-Dativ	rumorii	rumorilor
Vocativ	rumoare	rumorilor

1. zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.); (p.gener.) zgomot confuz.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online