rust

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : růst, rüst

daneză

(dansk)

Etimologie

Din suedeza veche rost < inevitabil de origine germanică.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rust
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ rust rusten invariabil invariabil
Genitiv rusts rustens invariabil invariabil
  1. rugină
  2. (p.ext.) coroziune, corodare

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie rust, rost, roust, care provine din engleza veche rust, rūst < proto-germanică *rustaz.

Înrudit cu neerlandeză roest, germană Rost, daneză rust, suedeză rost și norvegiană rust, ryst.

Pronunție


Substantiv

rust, pl. rusts

  1. rugină
  2. culoarea ruginii, ruginiu
    culoarea ruginii:   
  3. (bot.) rugina grâului

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to rust
Infinitiv to rust
Prezent simplu
pers. 3 sg.
rusts
Trecut simplu rusted
Participiu trecut rusted
Participiu prezent rusting
  1. a (se) rugini, a oxida
    The patio furniture had rusted in the wind-driven spray.
  2. a faceruginească
    The wind-driven spray had thoroughly rusted the patio furniture.
  3. (fig.) a deveni leneș și greoi

Sinonime

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Inevitabil din proto-germanică *rastō, *rastijō.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rust
f.m. Singular Plural
Substantiv rust '
Diminutiv ' '
  1. liniște, calm, acalmie
    We hadden het hele eiland voor ons alleen, wat een paradijselijke rust.
  2. repaus, răgaz, odihnă
    Na zo'n avontuur komt men maar langzaam tot rust.
  3. timp de repaus
    Een mens heeft minstens acht uur rust per dag nodig.
  4. (sport) repriză
    Na de rust werden geen doelpunten gemaakt.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe