Sari la conținut

rătăcit

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din verbul a rătăci.

Pronunție

  • AFI: /rə.təˈʧit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
rătăcit
Singular Plural
Masculin rătăcit rătăciți
Feminin rătăcită rătăcite
Neutru rătăcit rătăcite
  1. care a greșit drumul sau a pierdut direcția; dezorientat.
  2. (fig.) care greșește prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată.
  3. (fig.) (despre ochi, privire) care se uită în gol, fără o țintă precisă; care exprimă nedumerire, nesiguranță, tulburare, absență.
  4. care s-a pierdut, s-a înstrăinat de ai săi; răzlețit.


Traduceri

Etimologie

Din rătăci.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru rătăci.

Anagrame

Referințe