sûr

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : sur, Sur, SUR, Sur., sur-, súr, şûr

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie sceur, care provine din franceză veche seür < latină sēcūrus („nepăsător, indiferent; neînfricat, curajos; sigur”).

Înrudit cu catalană segur, italiană sicuro, occitană segur, portugheză seguro, română sigur și spaniolă seguro.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sûr
Singular Plural
Masculin sûr sûrs, surs
Feminin sûre, sure sûres, sures
  1. sigur, cert
    Cela est d'un effet sûr.
  2. garantat, sigur
    C'est un gain sûr.
  3. demn de încredere
    Avoir le jugement sûr.
  4. adevărat
    C'est un ami sûr.
  5. sigur, protejat
    Ce navire est sûr.
  6. (urmat de de) sigur de
    Elle est sûre de son examen. — Nous sommes surs de le voir.
  7. (urmat de que + verb) sigur
    Pierre est sûr que son frère aura son permis.

Sinonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Referințe