sceptru

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Sceptrul regal austriac

română

Etimologie

Din franceză sceptre < latină sceptrum. Origine greacă.

Pronunție

  • AFI: /'sʧep.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
sceptru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sceptru sceptre
Articulat sceptrul sceptrele
Genitiv-Dativ sceptrului sceptrelor
Vocativ sceptrule sceptrelor
  1. toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității.
    Sceptru domnitorului.
  2. (fig.) demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran.

Sinonime


Traduceri

Referințe