sceptru

Sceptrul regal austriac

română

Etimologie

Din franceză sceptre < latină sceptrum. Origine greacă.

Pronunție

• AFI: /'sʧep.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului sceptru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sceptru	sceptre
Articulat	sceptrul	sceptrele
Genitiv-Dativ	sceptrului	sceptrelor
Vocativ	sceptrule	sceptrelor

1. toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității.

   Sceptru domnitorului.

2. (fig.) demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran.

Sinonime

• 1: (înv. și reg.) toiag, (înv.) schiptru
• 2: domnie, conducere

Traduceri

baston încrustat cu metal și cu pietre scumpe

catalană: ceptre (català) m. croată: žezlo (hrvatski) n. engleză: sceptre /scepter (English) esperanto: sceptro (Esperanto) finlandeză: valtikka (suomi) franceză: sceptre (français) m. germană: Zepter (Deutsch) m.

greacă: σκήπτρο (skíptro) (Ελληνικά) latină: baculum (Latina) neerlandeză: scepter (Nederlands) spaniolă: cetro (español) m. suedeză: spira (svenska) c. turcă: kral asası (Türkçe)

Referințe

• DEX online