Sari la conținut

toiag

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) tojagŭ, tojaga.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
toiag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toiag toiege
Articulat toiagul toiegele
Genitiv-Dativ toiagului toiegelor
Vocativ toiagule toiegelor
  1. băț lung și drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se servește pentru a se apăra.
  2. (fig.) sprijin, ajutor, reazem.
  3. lovitură dată cu toiagul.
  4. un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnități sau autorități.
  5. (pop.) lumânare care se așază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului.
  6. (la pl. art.) numele popular al celor trei stele luminoase așezate la rând în mijlocul constelației Orion.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe