schifo

De la Wikționar, dicționarul liber

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceza veche eschiu ("timid"), de origine germanică, din limba francă *sciuh ("timid, fricos") < origine proto-germanică *skíuχwaz ("timid, speriat"). Confer engleza veche sċēoh ("timid"), neerlandeză schuw ("timid"), daneză sky ("timid").

Pronunție


Substantiv

schifo m., schifi pl.

  1. dezgust, scârbă, greață, silă, repulsie
    Il puzzo mi fa schifo!

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni