piacere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină placēre < placeō.

Pronunție

  • AFI: /pja'ʧere/


Verb

  1. a plăcea
  2. a simpatiza
  3. (urmărit de a) a-i plăcea (de ceva sau cineva)
    Mi piace questo articolo.

Antonime

Cuvinte derivate


Substantiv

piacere m., piaceri pl.

  1. plăcere, plac
  2. desfătare, încântare, deliciu
  3. favoare, bunătate, bunăvoință, amabilitate

Cuvinte derivate


Interjecție

piacere

  1. încântat să vă cunosc, plăcut să vă întâlnesc