spilcui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din spilcă + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /spil.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) spilcui
Infinitiv a (se) spilcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) spilcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) spilcuiască
Participiu spilcuit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (fam.) a-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe