scoroji

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din prefixul s- + coroji (regional „a (se) coșcovi„).

Pronunție

  • AFI: /sko.ro'ʒi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) scoroji
Infinitiv a (se) scoroji
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) scorojesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) scorojească
Participiu scorojit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (mai ales la pers. 3) (despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) a se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se.
  2. (v.refl.) (despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) a se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși.
  3. (v.refl.) (despre pielea corpului unor ființe) a se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii.
  4. (v.refl.) (p.ext.) (despre oameni sau părți ale lor) a slăbi foarte mult; a se scofâlci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe