usca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină exsucare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
usca
Infinitiv a usca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
usc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să usuce
Participiu uscat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta.
  2. (v.refl.) (despre ochi) a înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă.
  3. (v.tranz.) a deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva.
  4. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a facedevină slab, palid; (p.ext.) a (se) chinui, a (se) consuma.
  5. (v.refl.) (despre organe sau părți ale corpului) a se atrofia.
  6. (v.refl.) (despre plante, frunze, flori) a-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili.
  7. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci.
  8. (v.refl.) (fig.) (fam.) a suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete
  • (absol.) Bea de usucă = bea foarte mult


Traduceri

Anagrame

Referințe