usca
Aspect
Etimologie
Din latină exsucare.
Pronunție
- AFI: /us'ka/
Verb
Conjugarea verbului usca | |
Infinitiv | a usca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
usc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să usuce |
Participiu | uscat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta.
- (v.refl.) (despre ochi) a înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă.
- (v.tranz.) a deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva.
- (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; (p.ext.) a (se) chinui, a (se) consuma.
- (v.refl.) (despre organe sau părți ale corpului) a se atrofia.
- (v.refl.) (despre plante, frunze, flori) a-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci.
- (v.refl.) (fig.) (fam.) a suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea.
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete
- (absol.) Bea de usucă = bea foarte mult
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online