Sari la conținut

scula

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : sculă

Etimologie

Probabil latină *excubulare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
scula
Infinitiv a scula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scol
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scoale
Participiu sculat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (se) trezi din somn, a (se) deștepta.
  2. (v.refl. tranz.) a (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoși.
  3. (v.refl. tranz.) a (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos.
  4. (v.refl.) (pop.) a se ridicaplece; (p.ext.) a începe o acțiune, a se apuca de o treabă.
  5. (v.tranz.) (fig.) a mobiliza, a aduna (în vederea unei acțiuni).
  6. (v.tranz. și refl.) a (se) răscula.
  7. (v.refl.) (înv.) a porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se scula din morți = a învia


Traduceri

Etimologie

Din scula.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scula.

Anagrame

Referințe