senior

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină senior.

Pronunție

  • AFI: /se.ni'or/


Substantiv


Declinarea substantivului
senior
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ senior invariabil
Articulat seniorul invariabil
Genitiv-Dativ seniorului invariabil
Vocativ seniorule invariabil
  1. (în evul mediu, în apusul europei) stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; (p.ext.) nobil.


Traduceri

Etimologie

Din franceză senior.

Pronunție

  • AFI: /se.ni'or/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
senior
Singular Plural
Masculin senior seniori
Feminin senioară senioare
Neutru senior senioare
  1. care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani.
  2. mai în vârstă, mai bătrână.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
senior
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ senior invariabil
Articulat seniorul invariabil
Genitiv-Dativ seniorului invariabil
Vocativ seniorule invariabil
  1. sportiv care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani.
  2. persoană mai în vârstă, mai bătrână.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
senior
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ senior senioare
Articulat seniorul senioarele
Genitiv-Dativ seniorului senioarelor
Vocativ seniorule senioarelor
  1. (pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) tatăl (considerat în raport cu fiul).


Traduceri

Referințe