serafim

română

Etimologie

Din slavă (veche) serafimŭ.

Pronunție

• AFI: /se.ra'fim/

Substantiv

Declinarea substantivului serafim
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	serafim	serafimi
Articulat	serafimul	serafimii
Genitiv-Dativ	serafimului	serafimilor
Vocativ	serafimule	serafimilor

1. (în religia creștină) înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli și heruvimi.
2. prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri și care, după ritualul Bisericii ortodoxe, se poartă la procesiunile funebre.

Cuvinte derivate

• serafimic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online