serafim
română
Etimologie
Din slavă (veche) serafimŭ.
Pronunție
- AFI: /se.ra'fim/
Substantiv
| Declinarea substantivului serafim | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | serafim | serafimi |
| Articulat | serafimul | serafimii |
| Genitiv-Dativ | serafimului | serafimilor |
| Vocativ | serafimule | serafimilor |
- (în religia creștină) înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli și heruvimi.
- prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri și care, după ritualul Bisericii ortodoxe, se poartă la procesiunile funebre.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online