prapur

română

Variante

prapor

Etimologie

Origine îndoielnică.

Poate din slavă (veche) praporŭ; dar istoria cuvântului nu este clară (din neogreacă φλάμβουρον (plábouron), după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din slavă peró „pană”, pariti „a zbura”, după Vasmer, II, 425, soluție puțin convingătoare). S-ar putea porni de la greacă πρατίς (pratís, „diafragmă”) (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat român *prap, ar da pluralul prapuri, învechit prapure; în acest caz ar trebui să se admită că slavă este împrumut din română.

Pronunție

AFI: /'pra.pur/

Substantiv

Declinarea substantivului prapur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prapur	prapuri
Articulat	prapurul	prapurii
Genitiv-Dativ	prapurului	prapurilor
Vocativ	prapurule	prapurilor

steag ostășesc din țările române, prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; (p.ext.) materialul steagului descris mai sus.
steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase.
(pop.) membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu.

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online