sfărâmătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a sfărâma + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /sfə.rɨ.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfărâmătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfărâmătură sfărâmături
Articulat sfărâmătura sfărâmăturile
Genitiv-Dativ sfărâmăturii sfărâmăturilor
Vocativ sfărâmătură sfărâmăturilor
  1. obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect.


Traduceri

Referințe