sigila

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină, italiană sigillare.

Pronunție

  • AFI: /si.ʤi'la/


Verb


Conjugarea verbului
sigila
Infinitiv a sigila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sigilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sigileze
Participiu sigilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune, a aplica un sigiliu; a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii; a pecetlui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe